De ce a plâns Cezar Ouatu o jumătate de oră.

Pentru că a simţit că cei pe care îi reprezintă sunt  răi & proşti.

Pentru că românii nu ştiu de frumuseţea sufletească că se converteşte în feedback.

Pentru că românii lui nu mai ştiu că muzica este cea care ne întregeşte atunci când nu mai suntem nimic.

Pentru că frumuseţea şi mesajele ei nu se canalizează strict în homosexualitate, iar homofobii sunt încă reprezentativi în ecuaţia socială.

Şi pentru că dragostea este o valenţă pierdută între criteriul sexualităţii şi al aprecierii...

A simţit că superlativul se află la răspântie cu vulgul calificat al multor caractere...naţionale. 


"Eu, profesional şi personal, mă simt împlinit. Mi-aş fi dorit un loc mai bun în clasamentul final, pentru mine şi pentru România, dar ştiu că ceea ce a ţinut de mine am făcut. Show-ul nostru a ieşit foarte bine, am muncit cu toţii enorm şi le mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil ca această muncă de echipă să prindă formă. Le mulţumesc tuturor celor care au crezut în mine şi au votat România. România rămâne, însă, o ţară negată oarecum de Europa, aşa că, în această seară, cele două mari familii - Scandinavia şi 'Mama Rusie' - au învins. Eu am fost favorit la titlu din partea fanilor, dar, geopolitic vorbind, nu mai ţine de mine…"

Diluarea Iubirii condiţia necesară întreţinerii Iluziei. Ce ne separă?

T o t u l

 ****

Între cele două sexe lipseşte Numitorul Comun

Dacă pentru cei mai mulţi Iubirea este o stare, un afect sau o boală fără de care nu pot să trăiască, pentru alţii este o îmbinare reuşită a aptitudinilor personale, profesionale şi a mofturilor; valorile familiale nereuşind aici să menţină la suprafaţa trăirilor proprii cele însumate şi asumate anterior. 
Dacă de cele mai multe ori ne confruntăm cu ataşamentul faţă de ceva sensibil şi deci supus transformării, atunci orgoliul este cel care fură luciditatea şlefuirilor necesare continue.

Desigur Dumenezu este Iubire, dar şi condiţiile necesare existenţei şi păstrării ei, Iubirii sunt suverane, şi deci de cele mai multe ori despotice. De ce?
Efemerul, gingăşia, sensibilitatea intră pe acelaşi loc şi palier cu educaţia, autoeducaţia, slăbiciunea. Toate sunt stări influenţabile ale REALITĂŢII. 
Adesea ne confruntăm cu spiritul de turmă...el este modelator, încurajator, credibil.

Realitatea nu se poate sustrage condiţiilor de trai, a conştiinţei de 2 + infinit !

Iacătă cum avem parte doar de momente străfulgerătoare, de stări de graţie pasagere, de întâmplări norocoase. Inocenţa şi delicateţea acceptării celuialt sex "aşa cum este" , reprezintă o Rara Avis. Şi în orice caz acolo unde ea se manifestă, zborul păsării este ori restrâns, ori controlat sau supus întâmplării. Capricioasa Fortuna niciodată nu a fost relevantă. Asta o spune şi mitul: Jocul dragostei şi al întâmplării.

Adnotări necesare:
1- Cei mai mulţi dintre noi se amăgesc singuri că iubirea şi reuşita vin acolo unde caracterul şi personalitatea formate în procesul muncii şi al disciplinei, vin la braţ cu lubrefiantul universal: acest Venish-înălbitor numit Banii! Fără a lua în seamă intrarea involuntară pe tunelul-micii orbiri. Mica ignoranţă nu are putere de recreativitate, ea se năclăieşte în sucul propriu, proteinele necesare niciodată n-au vitaminizat îndeajuns spiritul sau liberatatea de mişcare. Acei Săraci cu Duhul sau cu Gândul cotit, reprezintă doar spoiala strălucitoare a aşa-zisei Iubiri trăite/avute/întreţinute.

2- Este iarăşi o modă să crezi că dacă eşti "diferit", deja ai câştigat peste 50% din sufragiile Fortunei, Realităţii şi Familiei(Facebookului). Această gumă necesară minţii democratice este contrazisă de Numitorul Comun.

 Încredere

Siguranţă

Numai un Numitor Comun îţi poate conferi privilegiul Iubirii. Starea necesară are nevoie de fundaţie, de un fundament: în condiţiile în care prietenia între cele două sexe este boicotată de istorie.

Şi pentru că Lumea respiră împotriva Lui/ei, a Iubirii, dorind-o inconştient sau conştient în aparenţe, Blestemul continuă a nu se nărui.


Vivat Prostia şi încercările civilizate de a ridica capul(în iubire)prin scris, prin curaj(acte limitate)sau prin faptele proprii în acest sens!

IMPRESIONANT

      

Lipsa 'numitorului comun' re-creează replicile nemuritoare, în speţă, ne repune pe tapet MITUL TENEBRELOR(Emma Thomson către fiica sa):

"Iubirea e doar o vrăjeală a minţii, înţelegi? Nu există cu adevărat, nu există în NATURĂ. Iubirea e o magie creată de muritori ca să le dea femeilor ceva cu care să se joace,în loc de putere.

      Vreau ca tu să ai putere.Vreau să fii cine eşti cu adevărat.
     E întuneric în tine, nu încerca să negi.
     Revendică-l şi vino   cu mine, Fii cu mine.
     Putem conduce împreună o nouă lume, lumea noastră."



Voila..

                                                                         ***
Apropo de linkul adăugat de mine mai sus, iată comentariul Roxanei despre prost-ituţie. :) :



"Si uite asa in loc sa discuti economie te contrazici cu surzii si pierzi timpul aiurea. Ca astora ca Alpino nu le scoate nimeni din cap “dreapta credinta” cu explicatii logice.E ca si cum ai juca sah cu o maimuta
Ca mare branza a realizat pana acum biserica ortodoxa in ce priveste curvele, a obtinut succese peste succese, de aceea se inmultesc. Si cate sunt care taxeaza pe sub masa. mai bine o curva cinstita impozitata decat mironosite care iti pun tarif la pupic."

Concluzie? F.bine că suntem ţinuţi fiecare în pătrăţica lui, că oricum nu putem duce nimic mai departe sau să înţelegem, ceva .Un loc la cimitir este bine venit în condiţiile în care lăsăm şi ceva în urmă. Sic. :)

O planetă. Previzibilă.

Şefa şi planurile ei(Filmul SF al vieţii sau realitatea micilor)


 
O conducătoare(soţia)


Un tehnician(soţul)


Acţiunea generală: Grija faţă de armament(Slugi)


O miză: Planeta Titanium(Fiţele, Siguranţa)
(Şi prostia pentru că au distrus Luna) 


Motivaţia: Nerecunoaşterea sentimentelor, naturaleţei..dis-preţul pentru ele


O replică a soţiei: "Cunoşti regulamentul nu?"
(Nu vă impacientaţi filmul e doar SF)


Morgan Freeman după capturarea unei slugi,Drone :) 
"-O armă cu mult temperament"

                                                 
                                                              *************


Morala:
Plăcerea pentru cultivarea prostiei acoperă realitatea pământească.
Poezia vieţii este doar derâdere la superlativ, pe două voci. Sau un izvor natural pentru creator.

"Dacă avem un suflet el se hrăneşte cu dragostea pe care o împărţim.

Netuburat de timp... Eliberat de moarte"