Simply. Red.

Autocritică

Trebuie să recunosc.
Îmi place să mă albesc pâna la a forţa Soarta să cedeze-recunoscând... să-şi preschimbe aceleaşi şi aceleaşi lacrimi diluate-necredibile în faţa Destinului singurei Vieti.
Albirea mi-am propus-o de nebun de când am mirosit certitudinea de "A Vrea" să ne stricăm Totul şi a ne croi viaţa pe sistemele altora şi nu pe ale noastre coordonate bâjbâite sau cu totul conştiente.

Albirea fiinţei mi-am îndrituit-o tocmai pentru a-mi arăta mie şi Fiinţelor născute nu făcute că monştrii fiinţei sunt mult mai preferabili decât blestemelor cotidiene.

Asta? Da! A văzut Femeia.
Îi este însă peste cu putinţă de a putea fi împotriva Statului.
Asta vedem şi împreună şi, ne apreciem şi respectăm atât cât putem: împotriva oricaror conjuncturi fireşti şi totdată atât de urât rigide. O singură fiinţă s-a erijat în apărătoare fanatică a celor lumeşti, blestemate dar am rupt legatura cu ea nebănuind slava adusă... datorată puternicelor legi nescrise.

Nicio problemă şi celelalte cunosc puterea Zeilor dar, manifestă o oarecare moderaţie în balanţa celor realizabile, a idealurilor pertinente şi celor cu putinţă...

În rest...Focul mistuie nearmoniile cu aceleaşi măsuri, Speranţa joacă acelaşi rol al Regizorului şi poate da naştere unui copil al lui Isus.
Ce e de înteles? NIMIC. Trebuie doar simţită forţa celor spuse şi nespuse; este cu adevarat necesar de înţeles că Iubirea este în toate şi mai devreme sau mai târziu ea îţi va lua şi va da totul. 

Moartea în ecuaţia asta este implacabilă şi vine la pachet precum promoţiile din supermarchet recte cu moştenirile din urmă, întrebându-te:
-Ce vrei să faci cu tine? Să mănânci, să-i salvezi pe alţii, să-ţi sacrifici Sufletul pe altarul Nerecunoaşterilor sau să dansezi cu aparenţele...să-ţi moară în faţă pe forţa ta perfectă de seducţie? Există aici o anume cale De Salvare în măsura în care vei putea adopta RECUNOSTINŢA însă, Ea Moartea e ceva mai rea decât o poţi anticipa pe toate planurile şi  îţi poate furniza foarte bine situaţiunea de a te lăsa în Curul gol chiar şi în mijlocul vilei cu copii "realizaţi".

Cam acesta ar fi Nucleul Lucurilor. Miez de unde îmi permit să jonglez cu nereuşitele, cu încercările sortite pieirii, cu visele imature ale iubirii şi cu speranţele Sufletelor schiţate. 

Albul albirii îmi dă curajul pentru care iubirea garantează neruptura de Dumnezeu.
Iar cea care m-a făcut, a fost zămislită din carnea Lui, cu slăbiciunile şi cu temerile de rigoare. Mi-a transmis însă o sensibilitate nebună...pe care o vreau transpusă în mijlocul golului la confruntarea cu plinul tuturor întelesurilor parţiale şi rigide. 
Mulţumesc iubită mamă...natură...iubire...viată. Mângâierile şi răspunsurile primite mă ajută să pot înţelege... cum putem înainta şi nealiena. 
Nu am cum să nu mă bucur când citesc răspunsul de la cei ce se împotrivesc dumnezeirii, a forţei Sale şi recunosc până la urmă...scriind: 
 "Ajungi uneori să te saturi de puterea asta din interior, să îţi doreşti slăbiciunile fiindcă ele ne umanizează când credem mai puţin."

Tichia surprinzătoare de mărgăritar a Giurgiului

Oraşul ăsta n-a avut de când e el:
Sport, mişcare culturală sau de rezistenţă, n-a avut niciodată politică cu atât mai puţin o-poziţie.N-a avut personalităţi marcante, nu s-a îngrijit NICIODATĂ de generaţia de mâine: exportând-o cu o voioşie tembelă la bucureşti, în Spania la produs şi în toată ţara românească. Nu a dat niciun artist reprezentativ ci doar mici foarte mici pâlpâiri în acorduri de hazard.

Giurgiu a rămas cu nişte muncitori la patroni graţie personalităţii unice dar strâmb de drepte!! a unui despot care a făcut din giurgiu ce a vrut muşchiul lui. Tot el a adus şi Astra Ploieşti la Giurgiu. Mulţumim fostului con-ducător, de ieri avem "campioană" de fotbal. Pentru câteva momente Astra adoptată de oraşul turnului cu ceas a fost pe primul loc al clasamentului!

Un oraş care nu are nimic semnificativ are începând de ieri nişte fotbalişti străini care vor apăra "culorile oraşului"de la Dunăre. Mulţumim! Dacă aici totul era... şi este pe dos în cel mai dulce grai românesc-manelistic, de acum încolo iată avem fotbal PESTE echipe care au făcut istorie şi au fost portdrapel ţării în competiţiile importante din Europa: Steaua, Dinamo, Rapid etc.

Oricine trebuie să beneficieze de o primă şansă nu-i aşa? Chelului orb şi surd îi trebuia tichie de mărgăritar. O avem. Ne şade bine. Suntem mândri că al nostru car şade ţanţoş în faţa boilor. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru generozitatea Lui fără seamăn. De asemena şi fostului edil care a pus la cale cu Ioan Nicolae aducerea Astrei Ploieşti la Giurgiu. Dintr-o enclavă în altă enclavă ne-am ales cu o mişcare sportivă de performanţă. Bravo. Nu-i rău deloc. Şi aşa ne plictiseam cu toţii tot plimbându-ne de la grătare la nunţi şi de la botezuri la bodegi, ori de la Russe la Bucureşti...

Aud că la ora meciului bişniţarii şi-au făcut de cap.
Păi şi voi acum ce a-ţi vrea? În oraşul bişniţarilor, al şmecherilor ieftini, al şmenurilor şi al producţiei de plăceri furnizate Europei ziceţi mersi că vedeţi şi o astfel de activitate. Tot se mişcă ceva.
Aştept şi privitorii jumătăţii pline a paharului. Gol. Răsunător.
...

Ricchie Grandi E Poveri!

Acolo unde Vocea face inima să te pierzi între: iubire, graţii şi dumnezeu...

   O Angela Brambati deghizată într-un înger spiriduş...

                                  Angelo Sotgiu, Angela Brambati şi Franco Gatti...

  

Prima apariţie pe sticlă a coincis şi cu un impact emoţional extraordinar. Pe vremea când Ricchi erau 4.
Dar oare, când lucrurile măreţe suportă cifre "cu soţ"? :)
ABBA a fost o excepţie.......

Muzica pentru...

Muzica este pentru inimă ceea ce e parfumul pentru simţuri. 

Doar prima îţi transmite viteza şi intensitatea şi frâna.

A doua este ca taxiul: îşi caută scurtătura, destinaţiei, şi după gust şi noroc destinul.
 
Esenţă, puritate, duioşie, frumuseţe, dragoste, infinit...mesaj. Mulţumim Cornel Fugaru, nu te vom uita...


......... ducând cu tine nemplinirea de o clipă pentru ce şi de ce.......
..........nu te-ai gândit ce laşi în urma ta...ce loc pustiu, ce amintiri nepieritoare vei avea.....

...

Postare. Unica.

De ce să iubeşti?
Cum să iubeşti?
Cand ai atâtea de facut?

Viaţa in sine este o scuză pentru iluzia de a fi Frumosul, Frumuseţea... şi puritatea Încarnate.
Poţi mai repede să iubeşti subsidiarul.
Dumnezeul-conex. Secundar.
Minunat, miraculos..dar, inferior. Ajungi şi tu astfel un Dumnezeu în manifestare!

Iubirea. Hm!
Ţine de iubire, pură, de frumos(gând alb, nicidecum bivolarian), de umilinţă, de curaj, de virilitatea copilului din tine!
Cand nu vrei să reuşeşti, să nu-i dai consistenţă, să o lipseşti de miez.... te alături celorlalţi. Deşi e firesc(sic!) să îi urăşti(provocându-i, stimulându-i). Astfel rămâi vrând-nevrând cu rumeguşul speranţei:

Cuvintele, gândurile, imaginaţia, inteligenţa, puzzelul social îţi pot salva fiinţa. Aparent. În acest sens făcând o sârbă zdravănă peste Iubire...

Esenţial este s-o joci, bine. Braşoveanca este superbă.
Însăşi iubirea derivă din asta şi, poartă deja! numele unanim ne-recunoscut de "manea".

Iubirea?
Strigătul minţii în pustiul social! Nu inima, care doar "vrea".

Strigaţi. Mâhniţi. Vorbiţi. Zâmbiţi, măcar, atât. Aşteptaţi miracolul social. Cel al Iubirii este suspendat, este ocupat, este arestat.

Urâtul cel frumos: Dreptatea în sine într-o asociere bizara cu Dumnezeu dă câştig de cauză de bucurie vremelnică şi scurtă celui ce cuteză....de a izbândi!(...)
Culmea, Geo simte asta!Geo nu iubeşte! Nu vrea!
Se "gândeşte" la atractţie, la seducţie.........
Iar eu tocmai mi-am găsit să o dezamăgesc. Sunt un prost, iar ea ştie asta. De aia mă şi iubeşte(no words).
Eu însă am decăzut. Am decăzut în beciul iubirii. Şi ea ştie asta....mă lasă....Iar alalteieri ca să-mi mângâie fiinţa m-a apostrofat cu: "-Ce faci măi om bun". Tocmai pe seara mi-au dat lacrimile... Suferinţa transformă iubirea in cunoaştere, mi-a zis asta. Mi-a reamintit cu placere întristată.

Aşa că fraţi democraţi: Haideţi să nu mai iubim, propun! Prea multă interfereanţă a adus aici literatura, vecinii, poveştile şi realităţile cotidiene. Dacă visarea ar fi avut proprietăţile pe care i le daţi, Violul l-ar fi inlocuit pe Iuda din cauza lipsei de strategie şi acurateţe. Lăsaţi Speranţa pură, nu o mai îmbâcsiţi.
Avem soluţia de avarie:Căsătoria! (Viva soru-meaaaaaa.......:))) )
Punct ochit, punct lovit!
Numai aşa putem gasi înlocuitorii perfecţi ai iubirii!!! Vitaminele Iubirii(nu le spun, le deduceti), devin astfel indispensabile imaginaţiei, speranţei, urii, dispreţului, ludicului, miracolului şi sărăceste Taina.

Nu are nicio treabă săraca Căsătoria cu subminarea Iubirii: Nu!
Ea doar propune salvarea neputinţei.
Ea ar fi fost totuşi de folos dacă ar fi putut să te îmbie unul pe celălalt de a fi mai bun.
Sunt prea proşti şi nevinovaţi însă componenţi să nu se întreacă sau să-şi pândească reciproc mistere ale vieţii încă neelucidate: DIN PĂCATE!
Căsătoria face din instanţa ei, din interesul Ei înlocuitorul strălucitor al purităţii, al adevărului şi al slăbiciunilor fiinţei umane. Netezeşte, scoate luciditatea...pe dos a iubirii şi pregăteşte generaţia de aur a Asupritorilor.
(am scris ieri în prepostare).

Slăbiciunile le putem iubi? Ha!
 Mult mai mişto e să le exploatezi pe ale altora, dacă nu faci bani din asta, eşti fraierul comunităţii.

Ne-Simţirea.
Ţine de alienarea din arheologia indispensabilă a Iubirii şi, de a cauta neîncetat ÎNLOCUITORI la orice. De aţi găsi aliaţii pertinenţi sociali.

Nu poţi fi cu potăile pe verandă şi să intrii şi in Templu (asta apropo de Vulturii...semeţi ai ştiu eu cui).

Iată salvarea literaturii! Iată sursa crimelor, a divorţurilor. Cifra 2 nu suportă discrepanţele. Ea respiră IubirEA.
Cifra 2 (vezi întreaga semnificaţie a trilogiei Stăpânul Inelelor) nu are părinti, sunt divorţaţi din start. Ea are doar Dumnezeu. Iar eu, sunt atât de prost-pe dos încât vreau să-i împac. Exuberant! Geo e singura care se minunează de "prostiile" mele şi mă iubeşte pt asta, restul persoanelor extraordinare de lângă mine sunt putin dubioase. Geo se încantă atunci când vede în mine că încolţeşte Iubirea.
Asta m-a tinut sanatos la cap.....
A fi sănătos-neabonat farmacial se traduce în urmatoarele chei: ne-bun, ne-înteles, ne-coe-rent... ceea ce presupune ne aruncarea pe fereastră a inocenţei, a zborului(peste limte & moore) şi o vie inconştienţă a încăpăţânării în stare de puritate.

Să recunoaştem: putem să ne contrazicem cu zeci de milioane de drăguşence, andreiradumizi samd şi să ne învârtim în jurul cozii excitante, familiste sau inteligente: ÎNVâRTIREA este Hora Vieţii, este oxigenul social, ceea ce nu reţine nimeni este că nu avem partituri, ci doar "partitura", esenţial devine cine ţi-o aşează în faţă.
Iată lupta.
Proasta.

PREPOSTARE

Love Hurts

Iata Fuga!


Pe  buna  dreptate.




Unul din cele doua sexe nu recunoaste ca Cheama.
Are nevoie de poveste...
Vrea sa povesteasca...
(intrarea subiectivismului in faza nihilismului)


Si uite asa am ajuns indubitabil la ecuatia social acceptata... vorbim desigur de o consecinta fireasca:
-Ori il f_ ti ori te F_ te!
Iar in aceasta ECUATIE cineva vrea minuni!...sau pragmatism(E)

MoraLa!?

Frumusetea Prostiei si Nevoia reusitei sunt atat de pregnant prezente in psihismul nostru
...si asta ne face sa nu realizam(din pacate)ca:
Iubirea este accidentul din trafic. Iar atunci cand se Intampla(ce facem noi, mereu pionierii?) punem mana pe telefon si sunam politistul interior: "Am de semnalat un accident va rog"!
Sau ea este sinonima cu Furatul la Cantar. 

Indoctrinarea insa nu ne ia valul de pe ochi si nici seductia fatala a cantaririi nu poate scade nicicand. Dixit!

......

Pe fondul asta e de o se bit de interesant ce!? ...refren se aude la radio:
"-Dragostea se face in minim doi..."
:))))))))))))))))))))))))))) isteric, entuziast, eliberator, curat. Ii multumesc lui Caragiale, el ne da sens, substanta.


Corolar:
Daca prostia nu ar fi existat Ea ar fi trebuit inventata...
N-are niciun farmec sa ma uit in ochii tai. Trebuie ori sa tii scot, ori sa te...ori sa te inlatur.Asta in caz ca ati uitat sa va uitati imprejur.

Voila! RĂSPUNSUL....

Cronica.... unui film

 .

 

Ce super tare(autentic)este să simţi!

Să găseşti într-o persoană de sex opus(cât mai repede cu putinţă recomandat) atât de multe lucruri în comun şi să ţii la ea. Să o îndrăgeşti: să-ţi fie drag de ea, de ce-i iese "din ochi şi gură".
Să te fascineze calmul, mişcările, privirea asupra lucrurilor, stăpânirea de sine în faţa normelor...şi să te trezeşti că poţi să faci un copil cu ea şi nu oricum, ci să-ţi păstrezi valorile proprii(în urma concluziilor pertinente luate împreună) ca de exemplu romantismul...ori să extragi să îmbrăţişezi atitudinea sexy acolo unde o întâlneşti. (sic!)
Setul de valori personale pe care le au amândoi se îmbină, sunt diferite şi pornesc din start cu conştiinţa împăcată în sarcina-naturală de a creşte copilul, că nu se iubesc, ci doar ţin&moore unul la altul...
Ei fiind de altfel ultimii în grupul lor de prieteni ce "trebuiau" să-şi exercite acest drept natural.Totdată se simt împinşi de la spate de valorile frumoase împărtăşite de ani de zile..

Să mai spunem că cei DOI au privilegiul de a face parte dintr-un grup de prieteni frumoşi, educaţi, deschişi, conştienţi... în faţa pericolelor ce apar DUPĂ ivirea unui copil, din dragoste desigur. :)

Aşa că revenim la "experimentul" protagoniştilor peliculei lui Jennifer Westffeldt, regizate chiar de Ea!!

Cum este să-ţi ceri scuze că-ţi săruţi partenerul?:)) Sau..
Cum este să pui la cale alegerea mişcărilor în pat ca să-ţi iasă copilul?:)))

Şi uite aşa copilul se NAŞTE...iar ei îl cresc găsind persoanele atrăgătoare, dezirabile în exterior.... după specificul lor! :)
Ea în aşteptarea furnizorilor de romantism (a nu se citi prost asta, ca de obicei), iar El... tocmai ce a dat de una din eşantion: "cu sâni mari şi atitudine", sexy. :))) (Megan Fox)

Aşa că, întâlnirile săptămânale ale perechilor noastre se succed după aceleaşi ritualuri şi după apariţia copiilor... în toate cele trei cupluri. Încet încet apar şi scurtcircuitele, fireşti. Astfel că în cele două Cupluri Clasice răţoielile prind contur, la fel şi frustrările, iar la protagonişti apare în sfârşit şi cealaltă pereche ce lipsea "mai mult-decât-experimentului":
 BĂRBATUL(bun, educat, cultivat).
 Aşa că, avem un El îndrăgostit şi o Ea care şi-a găsit Nevoile Fireşti(sociale preponderent)în afara regulilor conoscute...dar acceptate de cele două cupluri.
 Dincolo însă de conturarea planului special al celor DOI, Ea devine conştientă pe Cine şi De ce Iubeşte.(Sic!)

Normal, zic: PROFUNZIMILE ATINSE...ÎNCEP ŞI DERANJURILE MAJORE.

Subiecţii noştrii principali rămân cel puţin tot atât de liberi, ca dinaintea conceperii copilului
(...), iar întrebările încep să încolţească în mintea căsătoriţilor clasic, deranjaţi de tipologia de viaţă-altfel propusă de ciudaţii-educaţi-nesperiaţi.

Firesc :) doar unul la băutură:))))
Fiind toţi opt la masă Ăsta întreabă:
-Atunci când va fi mare ce-o să zică copilul că voi doi nu v-aţi iubit?
Memorabilă sau istorică mi se pare replica soţiei acestuia, după câteva secunde:
-Adevărul este că nu voia să ajungă ca noi!:))))))))))

Aşa că oamenilor voalaa de servim/viţi! 
Adevărul! Problema:....consistenta fără, de, scăpare:) Şi încornoraţii de serviciu....
 Una(din milioanele) este "soru-mea"ca reprezentantă de bază a drumului pietrificat şi de neocolit! :) Ce ne spune că în realitate:trebuie să aştepţi, să acţionezi, săţi calculezi paşii şi să uzitezi mijloacele aflate în dotarea COLECTVULUI.   (!?)
Mă rog, m-am grăbit cu concluziile(de amoru'certitudinilor) ce este drept şi filmul reliefează perfect Voinţa Vieţii, a Realizării şi a Iubirii: a drumului ei ce e drept şi hulit pe deasupra!

Ce ne propune finalul filmului?
Ea îndurerată că nu-l poate iubi pe "bărbatul Adevărat"
El stingherit de sentimentele profunde ale ei.

Astfel are să se încheie POVESTEA noastră:prin conştientizare! (poate la meduze).Nu prin uciderea romantismului, altfel spus prin valorizare excedentară a lucrurilor secundare.
Desigur vorbim de ne-buni, nu de nebuni oricând gata să fugă după SACRIFICII ŞI RESPONSABILITĂŢI cu ochii închişi, conştienţi prost de trăitul Clipei, Co-mune.

The end

Filmul?
E poveste?
Povestea?
Ascunde realitatea?
Care?
Aia care ne scapă?
Ce ne scapă?
Prostia, rigiditatea, fixarea!
Care fixare?
Aceea în "esenţial"?
Care (dracu)esenţial?
Iluzia!
Despre ce Iluzie vorbim?
Aceea de a merge mai departe!
Ce să meargă?
Speranţa!
Care NAIBA Speranţă!
Curva Aia!?
Voila teatrul!
Sfatul meu cu aromă de ghilimea?
Jucaţi!!
Dacă aveţi cu cine!
Nicidecum teatrul, ci rolul vieţii. Pe scenă!
Ce conţine ăsta?
Uite că chiar nu vreau să mi răcesc gura. din nou.
Nu vreau să fiu linşat.:)))
Mă rezum să-l iubesc pe Bodo. El o vrea?
:))))
................................
Morala?
Poţi să mergi pe acelaşi drum, chiar dacă eşti specialist în gropi.... şi mai ai o relaţie specială şi cu Ministrul transporturilor, dar, începi cu dreptul.Tău nu al altora...
Ho ho! Iată impo sibilul:)